I. PRELIMINARII
Observaţii generale
Portofoliul cu titlul Patrimoniu gastronomic, este realizat de elevii participanţi la cercul de folclor, organizat la Liceul Vocaţional Pedagogic "Mihai Eminescu", din Târgu Mureş, cu scopul de a ilustra bogăţia şi varietatea gastronomică, o parte componentă a culturii materiale şi spirituale, urmărind particularităţile întâlnite în gospodăriile din judeţul Mureş.
Ca metodă de lucru s-a folosit interpretarea informaţiilor redate în materiale bibliografice, şi a datelor culese direct pe teren de la 17 informatori din zona cercetată. Am utilizat anchetele pe teren, interviurile cu localnicii, şi am apelat la documente existente în arhivele locale – Arhivele Primăriilor din Bistra Mureşului şi Saschiz. În redarea textelor am folosit transcrierea fonetică.
Studiul a pornit de la un chestionar aplicat elevilor din şcoală privind reţetele tradiţionale locale. (Anexa 5) În urma interpretării rezultatelor, (Anexa 6) membrii cercului de folclor au demarat o acţiune de cercetare în două localităţi aflate în nordul şi în sudul judeţului (Anexa 8), realizând un tabel sintetic privind caracteristicile mâncărurilor tradiţionale din zona judeţului Mureş. (Anexa 7)
Rezultatele obţinute au fost prezentate în cadrul concursului judeţean "Spiritualitate locală" şi în cadrul Proiectului Internaţional cu acelaşi titlu.
Scopul cercetării
Scopul urmărit în demararea proiectului Patrimoniu gastronomic a fost acela de a demonstra valoarea produselor româneşti, preparate după reţetele preluate de la bunici.
Ne-am propus să identificăm reţete tradiţionale româneşti, aşa cum se prepară în satul bunicilor, să le notăm, dar şi să învăţăm să le gătim, pentru că sunt deosebit de gustoase şi sănătoase.e.
Zona cercetată
Situată la ieşirea din Defileul Deda-Topliţa, între Munţii Călimani şi Munţii Gurghiului, localitatea Deda, are în componenţă satele: Deda, Bistra Mureşului, Filea şi Pietriş1 răspândite pe văile munţilor Călimani şi ale Munţilor Gurghiului. Bistra Mureşului se găseşte la vărsarea pârâului cu acelaşi nume, în râul Mureş.
Comuna Saschiz face parte din Podişul Târnavelor, fiind situată în estul Podişului Hârtibaciului, adică la contactul cu Subcarpaţii interni ai Transilvaniei. Saschizul se află de-a lungul Văii Scroafa, care străbate satul de la sud spre nord, vărsându-se în Târnava Mare
Bistra Mureşului a fost un posibil loc de supraveghere a ieşirii din defileul Deda-Topliţa, încă de pe vremea romană, datorită unor toponime existente în zonă, "Cetăţeaua", "Cetate", "După Cetate", deşi localitatea a fost atestată relativ târziu – în anul 1327
Pătrunderea slavilor, începând cu secolul al VII-lea, este atestată în zonă, prin descoperirea fragmentelor de ceramică. Slavii au jucat un rol important în procesul de feudalizare a obştilor săteşti autohtone în care au pătruns. În 1393, Deda e prezentă în documente, având populaţie majoritar românească.
În toamna anului 1918, în defileul Deda-Topliţa pătrunde armata română, pe această direcţie acţionând Divizia a 7 a română, Vânători de Munte.
Perioada interbelică se caracterizează printr-o puternică activitate creatoare în toate domeniile de activitate: social, cultural, politic, economic, toate realizate sub semnul Marii Uniri.
În 1927 Bistra Mureşului devine sat aparţinător comunei Deda. Centuriile "Şoimii Carpaţilor" s-au înfiinţat în 1928, având sedii şi în Bistra Mureşului. Ele s-au evidenţiat prin participarea la Adunarea Generală a Astrei în 1934.
Comuna Saschiz face parte din Podişul Târnavelor, fiind situată în estul Podişului Hârtibaciului, adică la contactul cu Subcarpaţii interni ai Transilvaniei. Saschizul se află de-a lungul Văii Scroafa, care străbate satul de la sud spre nord, vărsându-se în Târnava MareÎn împrejurimile comunei au fost atestate aşezări din cele mai vechi epoci istorice, mai ales din epoca bronzului. Aceste urme ale civilizaţiei se pot observa în nordul comunei, în locul numit Cetatea Urşilor
Un eveniment care a schimbat cursul istoriei comunei este colonizarea populaţiilor germanice aduse de regii maghiari Geza al II-lea şi Andrei al II-lea pentru a-şi întări stăpânirea maghiară în zonă. Colonizarea a fost făcută în secolul al XII-lea, în jurul anilor 1150-1200, când, în zona centrală a comunei, au fost aşezaţi saşi (populaţie germanică).
Într-o diplomă din 14 iulie 1349 sunt atestate pentru prima dată Cele Şapte Scaune, în frunte cu Scaunul principal, Sibiu: Orăştie, Sebeş, Miercurea Sibiului, Nocrich, Cincu, Sighişoara şi Rupea. Saschizul apare ca făcând parte din scaunul Sighişoara.
Epoca modernă a Saschizului se confundă cu perioada Principatului Calvin al Transilvaniei.
În 1918 la Saschiz a fost organizat un comitetul naţional român local şi o mică gardă naţională.
Din 1942 localitatea devine sediu de plasă, având în subordine 21 de comune.
Printre meşteşugurile tradiţionale care se păstrează şi care par să se dezvolte în judeţul Mureş, atât în zona de munte, cât şi la câmpie, se numără prelucrarea lemnului, cultivarea pământului, oieritul, ţesutul. Bărbaţii sunt dulgheri şi tâmplari – ocupaţii practicate din vechime şi transmise urmaşilor. Alte îndeletniciri sunt oieritul şi agricultura. Femeile cos, torc, ţes, se ocupă de gospodărie, preluând o parte din sarcinile bărbaţilor.
Dezvoltarea societăţii a
determinat gospodinele să nu mai păstreze vechile tradiţii în ceea ce priveşte
pregătirea casnică a unor produse. Cine mai coace astăzi pâine de
casă? Cine mai ştie cum găteau bunicile noastre, sau cum se conservau,
tradiţional, fructele şi legumele.